Dragostea dispare cind nu mai iubesti defectele celuilalt :)

Mi s-a spus sa nu ma atasez. Dar nu pot face asta, pentru ca atunci.... n-as mai fi eu. E impotriva firii mele. Mi-as refuza voit dreptul la fericire (fie si-o singura, de neuitat clipa de fericire) Si mi-as hrani doar temerile. Nu mi-am pus niciodata intrebarea asta “e dragoste ce simt?”.Am stiut ce este si cand am iubit,am iubit pur si simplu,nu pentru vreun motiv.La fel cum am stiut si ca am incetat sa iubesc.
Tresari pentru ca nu iti doresti sa nu-l mai iubesti sau te minti ca vrei…
Cand nu mai merge si nu mai merge si ai facut tot ce era de facut,nu mai ai de ce sa regreti.In consecinta poti merge linistit inainte…si nici scuza cu “mi-e frica de singuratate” mie nu mi se pare plauzibila.Trebuie sa-ti iei inima-n dinti,sa-ti ridici fundul din baltoaca(n-am gasit o expresie mai eleganta) si sa incepi sa urci panta.Alternativa nu exista pentru mine(sa te torturezi singur e absurd).

Eu zic ca e bine sa mai dai cu capul de tavan din cand in cand.Si mai important e sa poti sa te ridici dupa ce ai cazut.

Cand a fost ultima data cand ai explodat, pur si simplu, de bucurie?

• 
  
Cand a fost ultima data cand ai explodat, pur si simplu, de bucurie? Ce lucru sau intamplare te`a facut sa te simti total implinit si atat de plin de energie incat sa`i molipsesti si pe cei din jur cu zambetul tau plin de speranta?Amintiri frumoase? Prea putine… Poze cu prietenii? Prea putine… Momente frumoase alaturi de cei drawing imortalizate? Nu… Prea putine… Nimic din toate astea.E foarte usor sa pleci. Inchizi usa, nu spui la revedere, iesi pe strada, printre oameni totul pare ok, sunt multi, colorati, nu au o identitate precisa. Supravietuirea e o chestie la îndemana oricui, mai ales cand ai aripile intregi. Iti spui, aha, oamenii astia nu traiesc pe o Insula.Oamenii astia chiar stiu sa inoate. Iti spui ca asa e normal, daca oamenii care traiesc pe o Insula ar stii sa inoate nu ar mai exista insule locuite.Iti spui ca pleci dar de fapt te întorci. Vezi ce simplu e?E foarte greu sa te intorci. Fiecare plecare lasa in urma un om. Cand te intorci nu mai gasesti nimic din el. Daca eu plec astazi din mine nu ma mai pot intoarce maine si nu ma mai pot gasi intreaga. Asta e. Nu mai pot. Pentru ca ziua de ieri e o Insula si de pe Insula nu poti pleca, nu poti renunta asa deodata si gata. Fii sigur, fiecare plecare e doar o uriasa dorinta de a te intoarce. Pentru ca ai vrea sa fie altfel, pentru ca ai vrea sa stii si tu înota dar iubesti prea mult apa si chiar ai invatat sa calci peste ea. Ea te-a acceptat.Dincolo de plecari si intoarceri ramane un semn. Un semn mic si aparent fara nicio importanta, ca si toate cuvintele pe care uneori oamenii si le spun doar din plictiseala. Mereu aud cuvinte, mereu incerc sa le inteleg, le tot repet incercand sa inteleg de unde vin ele si ce vor sa spuna cu adevarat. Atat de mult zgomot inutil. Atatea gesturi pe care nu le inteleg. Mi-am luat Insula cu mine cand am venit aici iar aici nu e bine. Oamenii tot pleaca si se tot întorc. Parca e un carusel urias aici. Parca e o tara fara nicio culoare. Vad semne, aud cuvinte. Si apa se indeparteaza de noi. Poate e vremea sa plecam. Ramane oricum un semn mic in urma noastra.Te iubesc!... sau... Te-am iubit?!
•